Povestea unui Drum…
Este 3:47 noaptea și mă trezește telefonul. Am un mesaj, ”cred că începe, am contracții”. ”Vin imediat”, tastez în grabă apoi mă ridic, fac un duș, iau din zbor geanta deja pregătită de câteva zile și sar în mașină.
În urma mea toți ai casei dorm adânc.
”O să aibă de furcă Edmond dimineața să trezească și să pregătească singur copiii pentru școală și grădiniță”. Se descurcă minunat cu ei dar diminețile sunt haotice cu trei copii somnoroși și flămânzi de la prima oră, uneori abia facem față amândoi să le menținem buna dispoziție și stomacurile pline.
Nu a trecut mai mult de o jumătate de oră de când m-a trezit telefonul.
Îmi cercetez senzațiile și reacțiile corpului. Din experiență am învățat că el este un barometru foarte precis în ceea ce privește experiența către care mă îndrept. Încă nu a dat rateuri…
Am învățat să-l ascult după ce m-a alertat odată, înainte de o naștere la care mergeam ca doula… de obicei intru pe pilot automat când mă trezește telefonul, mă pregătesc și plec cât pot de repede. Atunci, în timp ce mă spălam pe dinți, am sesizat că aveam o senzație nouă în corp. M-am ”uitat” la ea ca să o descifrez. Era o stare de alertă, un fel de anxietate. Nu mai trăisem niciodată asta înainte de o naștere.
A fost un travaliu frumos care s-a finalizat cu o hemoragie postpartum. Și mama și bebelușul au fost bine la final dar amănuntul acela, senzația aceea nouă pe care a trăit-o corpul meu, a devenit un punct de reper. Mi-am dat seama mai târziu că îmi dăduse semnale că ceva avea să nu respecte scenariul prevăzut. Sper să îmi rămână mereu simțurile la fel de alerte și să mă pot încrede în mesajele lui.
Sunt cinci ani de când am fost prezentă la prima naștere.
Adică o altă naștere în afară de cele ale mele :-). În urmă cu șapte ani nici măcar nu îmi doream copii. Între timp am născut de trei ori și pot să zic că, odată cu experiențele respective, mi-am găsit Drumul.
Sunt doula și educator prenatal.
Adică însoțesc Femeia în cea mai sacră și puternică perioadă al vieții ei, acela de a aduce pe lume o altă ființă. Îi sunt alături din timpul sarcinii, în travaliu și după naștere. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că aveam să ajung aici sau că există o diversitate atât de mare de intensitate în trăirile care însoțesc nașterea unui copil… al tău sau al altei femei.
Aveam o prietenă însărcinată care îmi spusese de la bun început că avea să nască cu mine. Am râs de absurdul situației: singura naștere la care mai fusesem prezentă fusese prima mea naștere. S-a dovedit că a avut dreptate, doula ei nu a mai putut ajunge la ea, fiind la un alt travaliu, așa că prietena mea m-a chemat pe mine.
A fost… wow. Și așa a început tot.
Denise, dacă citești asta să știi că îți mulțumesc din inimă, tu ai pus sămânța a ceea ce am devenit.