De_ce_e_asa_de_grea_alaptarea_II

De ce e așa de grea alăptarea?(II)

Revenim la problema amintită: NU EXISTĂ LAPTE (PREA) SLAB/(PREA) GRAS.

În schimb există:

Din păcate nu, personalul medical nu este o sursă de informare corectă cu privire la alăptare.

Când avem o problemă la stomac, mergem la gastroenterolog.

Când avem hipertensiune, mergem la cardiolog.

Când avem probleme la plămâni, mergem la pneumolog.

Dar când avem dificultăți în alăptare mergem la pediatru? Sau la medicul de familie?

Așadar: consultantul în lactație este sfânt!

Consultantul în lactație IBCLC este:

Consultantul în lactație IBCLC este singurul specialist cu competențe 100% pe alăptare.

NU NEONATOLOGUL, NU MEDICUL DE FAMILIE, NU PEDIATRUL.

Ei cu siguranță au cele mai bune intenții dar nu au competențele necesare pentru a rezolva problemele în alăptare.

Doar dacă nu cumva sunt și consultanți IBCLC pe lângă specializarea de bază în medicină .

Revenim:

Din fericire acum avem mulți consultanți IBCLC în țară. Insuficienți față de câți am avea nevoie dar sunt mult mai mulți decât acum câțiva ani.

Dacă dă cineva de greu cu alăptarea, imediat poate intra pe internet, caută ”consultant IBCLC București” (de exemplu) sau ”consultant IBCLC Rm. Vâlcea”, sau ”consultant IBCLC” online.

La un click distanță se pot găsi soluții.

Uneori este nevoie de o evaluare mai amplă, uneori soluțiile nu sunt simple, uneori este nevoie de timp și de răbdare. Iar uneori, în ciuda sprijinului și a eforturilor, cea mai bună soluție într-o situație dată este laptele praf.

DAR protocolul se face sub supravegherea unui consultant IBCLC.

Dacă mama nu își (mai) dorește să alăpteze, este foarte simplu: există lapte praf.

NU toate femeile trebuie să alăpteze. Da, este decizia lor și este corpul lor și doar ele pot decide cum să-și alimenteze puii.

Dar dacă femeia chiar își dorește să alăpteze, cel mai bun sprijin îl poate primi de la un consultant în lactație certificat. Și, binînțeles, de la familie, care îi oferă sprijinul moral și emoțional.

Dacă ai o prietenă însărcinată care știi că vrea să alăpteze, cel mai folositor cadou pe care i-l poți oferi este o consultație cu un consultant IBCLC. Sau un curs de alăptare.

Sau ambele.

Dacă vrei să alăptezi, pune-ți un mic buget deoparte pentru o consultație IBCLC.
Indiferent cât costă consultația (fiecare consultant își stabilește singur tarifele), o să fie o economie financiară mai mare decât laptele praf, biberoanele, tetinele, sterilizatorul și toate celelalte în caz că nu reușești să alăptezi.

Așadar: informează-te, dragă mamă, înainte de a naște.
Și CERE AJUTOR după naștere!

*****

Disclaimer: nu sunt consultant IBCLC.

Dar mi-au salvat alăptarea niște consultanți IBCLC. Și consider că valorează greutatea lor în aur.

Colicile bebelusului

De ce e așa de grea alăptarea?(I)

Văd zilnic proaspete mame speriate și derutate la început de alăptare.

Văd zilnic aceleași întrebări și aceleași dileme:

Uite câteva lucruri important de știut despre alăptare.

Laptele matern are compoziție unică în funcție de:

În mamelon există niște receptori care intră în contact cu saliva bebelușului.

În funcție de componentele din saliva bebelușului, creierul mamei produce PE LOC un lapte în conformitate cu necesitățile bebelușului din acel moment: lipide, glucide, proteine, minerale, vitamine, componente imunologice perfect adaptate nevoilor DIN ACEL MOMENT ale bebelușului.

Creierul este un supercomputer care descifrează toate aceste detalii din saliva bebelușului.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că NU EXISTĂ LAPTE (PREA) SLAB/(PREA) GRAS. NU există lapte matern inadecvat pentru bebeluș.

De ce?

Pentru că creierul produce lapte după cum are nevoie bebelușul în acel moment.

Nu există niciun laborator de analize chimice mai performant decât creierul.

De aceea laptele matern va avea o compoziție chimică diferită de la o sesiune de alăptare la alta.

De exemplu, mamă care alăptează în același timp doi copii de vârste diferite, va produce un lapte cu o compoziție diferită la fiecare sân.

Revenim: nu există lapte slab, nu există lapte gras.

În schimb există:

Toate acestea influențează stilul de supt sau refuzul/ acceptarea sânului de către bebeluș.

Un bebeluș cu un torticolis nediagnosticat sau cu un fren lingual nediagnosticat va avea fie o atașare problematică la sân, fie va extrage insuficient lapte matern, fie pur și simplu va refuza sânul.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că: lapte este, are o compoziție perfectă însă bebelușul nu reușește să îl extragă în mod adecvat.

Dacă îi dăm un biberon bineînțeles că problemele dispar:

Un bebeluș alăptat va avea uneori sesiuni de alăptare la 10 minute după ce a supt ultima oară, sau la o jumătate de oră, sau la o oră. Totul este în funcție de semnalele pe care le transmite bebe.

Creierul bebelușilor crește fantastic de mult în primul an iar creierul are nevoie de grăsimi, aceea este ”hrana” lui. Grăsimile din laptele matern sunt în cantitatea și compoziția ideală pentru dezvoltarea creierului.

De asemenea laptele matern conține probiotice pentru dezvoltarea florei intestinale și pentru dezvoltarea sistemului imunitar (care este direct proporțional cu diversitatea florei intestinale).

Cum-te-pregatesti-pentru-alaptare-din-timpul-sarcinii

Cum te pregătești pentru alăptare din timpul sarcinii

Dacă vine bebe și vrei să alăptezi, uite ce poți face înainte de naștere:

Deși este o funcție naturală, alăptarea necesită pregătire și mai ales sprijin. Deși alăptăm de 3 milioane de ani, în tot timpul ăsta am făcut-o pentru că am avut AJUTOR.

Nu, alăptarea nu vine de la sine. Alăptarea SE ÎNVAȚĂ.

Și eu am crezut că nu e nimic de învățat despre alăptare. ”Nasc, pun bebelușul la sân și alăptez. Ce mare scofală?”

S-a dovedit a fi MARE scofală. Am început cu stângul.

Dar m-am gândit că nu are ce să mă învețe… ”la ce-mi trebuie consultant pentru ceva ce corpul meu știe să facă?”

Așa-i că te-ai gândit și tu la asta?

Hai să-ți mai spun ceva: cele mai mari probleme în alăptare le-am avut cu cel de-al treilea bebe.

Când am născut a treia oară alăptam deja de 4 ani jumate fără întrerupere și țineam cursuri de alăptare de peste 2 ani.

Fără consultant în lactație nu aș fi scos-o la capăt.

Deci da, am avut și eu nevoie de ajutor chiar la al treilea bebe și chiar dacă aveam atunci multă experiență în alăptare.

Hai să-ți spun și un secret: un consultant IBCLC valorează greutatea lui în aur! Îți poate salva alăptarea, mințile și stima de sine.

Ce este un astfel de consultant?

Medicul pediatru, medicul de familie sau orice alt medic nu au competențe în lactație decât dacă a parcurs cursuri de specializare în lactație.

De asemenea: consilier în lactație nu este același lucru cu un consultant IBCLC.

De pildă eu sunt consilier în lactație: țin cursuri, pot oferi sprijin și ghidare la începutul alăptării, pot identifica anumite restricții anatomice la bebeluș și pot identifica o atașare problematică însă am competențe limitate în a rezolva probleme de atașare, de evaluare a eventualelor patologii etc.

*****

Ca să revenim, hai să vedem cum te poți pregăti pentru alăptare.

Iată câteva lucruri de care NU este nevoie ca să poți alăpta cu succes:

1. NU trebuie să-ți pregătești sânii înainte de naștere. Mama sau bunica ar putea să-ți spună să freci mameloanele cu un prosop aspru, ca să ”se învețe cu greul”.

E bine de știut că stimularea mameloanelor este una din metodele naturale de provocare a travaliului. Așadar ar fi bine să eviți stimularea lor înainte de naștere.

2. NU ai nevoie de pompă de muls, suplimente de stimulare a lactației, ceai de lactație. Dacă chiar vei avea nevoie de ele (doar la recomandarea consultantului), le poți cumpăra oricând de la cea mai apropiată farmacie.

3. NU este nevoie să ai în casă lapte praf, biberon, tetine, sterilizator ”în caz de ceva”. Pentru ”în caz de ceva” ține la îndemână numărul de telefon al unui consultant IBCLC.

Dacă chiar va fi nevoie de suplimentare cu lapte praf, vei urma indicațiile consultantului după ce a făcut evaluarea inițială.

4. Reține un lucru: alăptarea NU trebuie să doară. Dacă simți vreun disconfort, este un semn că atașarea nu este bună. Singurul care poate evalua atașarea și poate oferi soluții personalizate este, ai ghicit, consultantul IBCLC.

*****

Cum găsești un astfel de consultant?

Intri pe un motor de căutare și scrii ”consultant IBCLC + numele orașului în care locuiești”. Vei alege din listă un consultant și îl contactezi.
Dacă nu există la tine în oraș un consultant, poți alege unul care oferă consultații online.

Se poate alăpta și fără ajutor, consultanți, suplimente etc?

Vestea bună: da, se poate.

Dar procentul de femei care au experiență 100% pozitivă în alăptare de la bun început este foarte mic.

*****

Dacă ai citit până aici și deja ți-e teamă de alăptare, aș vrea să știi că nu ai de ce. Alăptarea poate fi minunată. Este o relație directă de iubire și conectare cu bebelușul.

Alăptarea este iubire.
Dar începutul poate fi greu.

Ține la îndemână datele de contact ale unui specialist în alăptare. Oferă-ți o consultație după naștere.

Dacă ai o prietenă care a născut și care vrea să alăpteze, fă-i cadou o astfel de consultație.

Iar dacă îți este prea greu și chiar nu reușești să alăptezi, nu înseamnă că îți iubești mai puțin puiul.

Ești mamă iar iubirea ta este fără limite, indiferent dacă alăptezi sau nu.

Trec-anii-ca-zilele

Trec anii ca zilele

Am tot căutat zilele astea o poză mai veche pe care nu știu pe unde am rătăcit-o (conturi de cloud și harduri externe fără număr).

Dar, cel puțin, m-am bucurat să rememorez perioade care-mi par acum din paleolitic.

Mă uit la mine cea de atunci, cu kilogramele corecte, pielea fără riduri, cu trezit când voiam eu, călătorit pe unde voiam, citit sau văzut filme sau mers la concerte până în zori.

Era un farmec în toate lucrurile alea dar aveam sufletul împovărat de atââââtea prostii care îmi par acum aproape fără sens. E clar, are și trecerea anilor avantajele ei, o contrapondere pentru faptul că începe să lucreze mai mult gravitația…

Edmond zice că ar fi trebuit să facem copiii mai în tinerețe, am fi avut mai multă energie sau mai multă răbdare. Eu zic că i-am făcut exact când trebuia (după 35 de ani) și că a contat mai mult că am avut la dispoziție suficient timp să ne vedem de ale noastre, când și cum am vrut noi. Bine, acum ”plătim” cu vârf și îndesat 🤪.

Tot răsfoind, am găsit și poza asta. Doamne, ce mici îmi pare că erau acum 3 ani! Aici aveau 4,5 ani, 3 ani și respectiv câteva luni. Acum am flăcăi care bat dealurile și își fac cazemate. Și, aleluia!, nu mai poartă niciunul scutec.

Nasteri cu Suflet
Nasteri cu Suflet

Dar țin minte perfect cum era pe atunci. Cât de copleșită eram, după 4 ani în care născusem 3 copii, alăptasem în continuu și nu mai avusesem nicio noapte cu somn neîntrerupt în tot timpul ăsta.

Mâncam când apucam și ce apucam iar uneori eram singură cu ei cu săptămânile în timp ce mă rugam de câte o prietenă să stea cu ei câteva ore ca să pot să strecor câte un curs prenatal pe care să-l țin cu viitorii părinți, sau să apuc să mai merg la câte o naștere ca doula.

Din întâlnirile cu gravidele și din mersul la nașteri îmi sorbeam energia așa că preferam să dorm chiar și mai puțin și să nu îmi permit să văd vreun film sau să citesc ceva ca să nu irosesc vreun moment din ceea ce mă pasiona atât de tare. De fapt și acum este la fel doar că acum copiii sunt mai mari și se mai pot juca împreună, nu mai este cineva atârnat non-stop de mine.

De exemplu acum ei sunt prin curte și își ascut niște lemne din care își fac sulițe iar eu apuc să scriu lucrurile astea. Bănuiesc că, oricum, în curând va năvăli unul din ei în casă că-i este foame. Sau că l-a lovit frate-său. Sau că are nevoie de ajutor să-și finalizeze ”arma”.

Nu știu când când am trecut de la etapa ”mama, țiți!” la etapa ”mama, sunt îndrăgostit” (da, suntem deja acolo).

Trec anii ca zilele…

Ce-faceam-acum-un-an

Ce făceam acum un an

Acum un an închideam spațiul Nașteri cu Suflet într-o perioadă în care tocmai îmi luasem avânt să dezvolt proiectul pe mai multe laturi și să fac acolo un adevărat centru complex pentru gravide și pentru mame.

Investisem enorm de mult efort, timp și bani iar la final de februarie 2020 apăruseră primele semne că urmează o perioadă de creștere serioasă.

Dar… știm cu toții ce s-a întâmplat în luna martie. Mă bucur că am prevăzut repede că urmează o perioadă LUNGĂ de incertitudini, în care nu aș fi avut cum să mai țin cursurile față în față.

Am renunțat la chiria spațiului înainte să acumulez mega datorii (aveam deja suficiente 😀 ) și am trecut online. De la 147 mp spațiu de desfășurare la o cămăruță 2,5 mp (!!!).

Nasteri cu Suflet
Nasteri cu Suflet

Încă mă adaptez și încă tânjesc după cursurile pe care le țineam cu oamenii în sală… stateam câte 3-4 ore în picioare, uneori nu apucam să beau nici măcar un pahar cu apă și vorbeam în continuu… totuși după curs mă simțeam atât de încărcată de energie de aș fi putut pleca la o escalada montană fără probleme.

Am cărat singură mare parte din mobilier și din lucrurile strânse acolo și tare m-au ajutat anii de sport de performanță: să car singură mobilier de la etajul 2 în clădire istorică (echivalentul etajului 4 dintr-un bloc normal), fără lift, și să-mi încarci singură mașina a fost o performanță chiar și pentru mine, care am condiție fizică și experiență extinsă cu mutările (la un moment dat ne-am mutat de 7 ori într-un an și jumătate! cu tot cu copii și mobilier).

Nu găsisem pe nimeni să mă ajute, toată lumea era consemnată în casă. După ce am făcut vreo 8 drumuri cu mașina încărcată până la refuz, am reușit să găsesc pe cineva care să mă ajute și doaaaamne, ce bine a fost! Și tot a mai fost nevoie de două drumuri.

Alt mare noroc: am găsit rapid și gratuit spațiu de depozitare pentru lucruri. Tot clădire istorică dar măcar e la etajul unu. Sunt depozitate și acum acolo, strângând praf pentru momentul când urmează să redeschid centrul… nu se știe când (încă visez la el).

Am dat acum peste pozele astea și m-a apucat nostalgia.

Dar am și o bucurie: spațiul eliberat de Nașteri cu Suflet găzduiește acum un alt proiect fain: Bebebliss (www.bebebliss.ro), prieteni și colaboratori și oameni faini care tot de mame și bebeluși se ocupă. Are ”karmă bună” spațiul ăla! 🙂

Nasteri cu Suflet
Nasteri cu Suflet
Nasteri cu Suflet
Nasteri cu Suflet
Curs Alaptare

Patru motive pentru care ai nevoie de un curs de alăptare

Te pregătești pentru naștere și pentru alăptare.

(lista continuă)

Alaptare

Dar nu te-ai gândit că ai putea avea nevoie și de un curs de alăptare.

”Mama mea a alăptat fără probleme și nu a mers la niciun curs de alăptare”, ”bunicile noastre alăptau fără să le învețe nimeni”, ”alăptarea nu se învață, o faci în mod natural când îți iei bebelușul în brațe”. Cred că ai auzit de multe ori lucrurile astea sau poate le-ai gândit chiar tu.

Și, totuși, dacă lucrurile merg de la sine de ce oare România are una dintre cele mai mici rate de alăptare? 

Răspunsul este foarte simplu: lipsa de informare! Iar informarea se face ÎNAINTE de naștere 🙂 . 

Iată patru motive pentru care ai nevoie de un curs de alăptare înainte de a naște:

1. Alăptarea se învață

Este adevărat că este metoda ancestrală și naturală de hrănire a bebelușilor. Ei se nasc cu un set de instincte și reflexe care îi ajută să se hrănească însă pentru mamă alăptarea este un proces ce se învață.

Te-ai gândit că naști, îți iei puiul în brațe, îl pui la sân și totul vine de la sine? Uneori se întâmplă și așa dar, de cele mai multe ori, primii pași în alăptare sunt dificili și pentru tine, și pentru bebe. Este nevoie de răbdare și de timp până o să simți că vine de la sine. Iar până acolo ai nevoie de informații corecte și de puncte de reper realiste.

2. Informații eronate despre alăptare sunt peste tot

Te bazezi că primești ajutor în alăptare în maternitate. Sau de la medicul tău de familie. Sau de la prietena ta care a născut anul trecut. Sau te gândești că citești tot ce poți despre subiect și o să te descurci.

Alaptarea Bebelusului

Însă informațiile sunt contradictorii. Din maternitate pleci cu o listă lungă de alimente interzise în alăptare. Medicul de familie îți spune că nu este cazul să ții dietă dar că sunt interzise cafeaua, alcoolul și tutunul. Din articole de pe internet afli că nu ai voie să iei medicamente sau că nu poți primi anestezie la stomatolog dacă alăptezi. Sau că nu poți să te tatuezi și nici să îți vopsești părul. 

Dar în facultățile de medicină nu se învață despre alăptare iar informațiile pe care le găsești pe internet nu sunt întotdeauna corecte. Un consultant în alăptare sau un educator prenatal sunt, de multe ori, mai informați și mai la curent cu tot ce înseamnă ultimele cercetări în legătură cu acest subiect. Iar un curs de alăptare te poate scuti de zeci și sute de ore de căutări pentru că primești toate informațiile de-a gata.

3. Un curs prenatal îți dă încredere în tine

Sarcina, nașterea, schimbările care vin după venirea bebelușului pot să fie înfricoșătoare pentru multe cupluri. Este normal să fie așa. 

Dar dacă te informezi temeinic înainte de naștere vei ști ce urmează, cum ți se schimbă corpul, emoțiile, cum este experiența nașterii și apoi și cum răspunzi nevoilor bebelușului exact așa cum are el nevoie. 

Tot informarea este și cheia în alăptare. Vei ști dinainte ce urmează și vei avea așteptări realiste cu privire la tot procesul. Asta îți va da încredere în tine și exact sentimentul ăsta de încredere asigură cea mai mare rată de succes în alăptare.

4. Înțelegi nevoile bebelușului

Bebelușul este mai mult decât un sistem digestiv în căutare de hrană 🙂 . Da, știi deja asta dar există presiunea asta de a hrăni imediat bebelușul care plânge (”sigur îi e foame”, ”poate nu am lapte destul”, ”poate nu se hrănește suficient”). 

Dar bebelușul este mai mult decât o ființă veșnic înfometată iar la un curs prenatal poți să înveți să-i descifrezi limbajul.

Dacă îți dorești să alăptezi și vrei cele mai bune informații și acces la experiență directă, pune pe lista de priorități participarea la un curs de alăptare. Să te informezi temeinic înainte de naștere este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine și bebelușul tău. 

Nevoile Bebelusului
Cum-ne-pregatim-corpul-pentru-nastere-II

Cum ne pregătim corpul pentru naștere? (II)

Bun, știm care este problema dar ce soluții avem?


1. RE-LA-XA-RE – nu am suficiente cuvinte să descriu cât este de importantă, mai ales în sarcină

2. Exerciții fizice specifice

1. Relaxarea

Fiecare din noi suntem diferiți și răspundem diferit la stimuli. Fă ceea ce știi că îți dă ȚIE o stare de pace interioară:

Relaxarea Corpului Nastere

Sunt recomandări generale dar ia din listă ceea ce și se potrivește și oferă-ți cât mai mult timp făcând ceea ce te liniștește. Chiar și dacă ai zi plină la lucru, ia-ți câte o pauză de câteva minute pe care să ți le dedici doar ție.

Paradoxal, să știm să ne relaxăm necesită multă muncă. Ne-am obișnuit să fim în stare de tensiune, cu adrenalina curgându-ne prin vene, este starea noastră firească. Închide telefonul, lasă televizorul, și conectează-te cu tine, facând ceea ce te liniștește… sau nefăcând nimic.

Pe măsură ce se apropie momentul nașterii, petrece tot mai mult timp în relaxare.

Dacă te pregătești pentru o naștere naturală, gasești pe internet exerciții de respirație specifice pentru travaliu, sau poți merge la cursuri prenatale ca să înveți metode de relaxare pentru travaliu.

2. Exercițiile fizice specifice

Mușchiul psoas este foarte greu de adresat prin exerciții fizice obișnuite deoarece este un mușchi intern. În yoga, pilates etc există anumite mișcări sau poziții pentru eliberarea psoas-ului dar părerile sunt împărțite cu privire la eficacitatea lor în sensul că se pare că ar avea doar efecte minime. Rămâne un subiect deschis, care merită studiat.

Trecerea Anilor

În experiența mea ca educator Spinning Babies și ca doula (însoțitoare la naștere), exercițiul Side-lying Release din Spinning Babies (cel din poză) mi-a oferit cele mai mari și mai frumoase surprize. Este de mare folos atât în sarcină dar mai ales la naștere, atunci când bebelușul este angajat deja în pelvis dar travaliul stagnează (la 4-5 cm dilatație).

Cea mai incredibilă experiență a fost la o naștere la care am participat ca doula și unde dilatația stagna la 4 cm de muuulte ore deși contracțiile erau intense și lungi. Indiferent ce mișcări făcea graviduța, colul rămânea încăpățânat la 4 centimetri. Am făcut împreună cu ea Side-lying Release pe fiecare parte și, o jumătate de oră mai târziu, a ajuns la dilatație maximă și a născut.

 

Este important ca exercițiul să fie făcut corect și să existe aliniamentul ideal între urechi-umeri-șolduri. Ca să fii sigură că îl execuți corect, poți participa la un curs de Spinning Babies (găsești detalii despre următoarele cursuri pe pagina de Facebook Nașteri cu Suflet) sau îți poți cumpăra/downloada DVD-ul ”Parent Class” cu Gail Tully, creatoarea Spinning Babies: https://spinningbabies.com/shop/?oprid=10582&ref=14042

Recent m-am confruntat cu dureri în șoldul stâng (perioadă stresantă, lipsă acută de mișcare) și tot cu Side-lying Release m-am ”dres”. La fel și soțul meu, cu discopatie lombară, scapă de durerile de spate tot cu Side-lyine Release. Atunci când le face.

Indiferent ce metode ai aplica pentru detensionarea sau elasticizarea mușchiului psoas, nu uita că cea mai bună metodă e prevenția: evitarea stresului și a vieții sedentare.

Să aveți o sarcini ușoară și nașteri minunate!

Exercitii Femei Insarcinate
Cum-ne-pregatim-corpul-pentru-nastere-I

Cum ne pregătim corpul pentru naștere? (I)

Haide să vorbim un pic despre un mușchi foarte important în corp și care este cu atât mai important în timpul sarcinii și nașterii: mușchiul psoas.

Înainte să trecem la detalii, câte ceva despre viața de secol XXI.

Ne-am obișnuit să considerăm că este absolut firesc ca, în sarcină, să ne inunde tot felul de neplăceri și de dureri, de la grețuri matinale la picioare umflate, de la dureri de spate la aciditate gastrică.

Deși unele sunt determinate hormonal și, ca atare, greu de evitat, altele țin de alegerile noastre din viața de zi cu zi. Asta înseamnă că, făcând mici ajustări în obișnuințele zilnice, putem să ameliorăm din ele.

Stilul de viață contemporan presupune că:

Am trecut la un stil de viață:

Toate astea afectează structurile corpului și cu atât mai mult în sarcină, unde oricum corpul suferă schimbări mari de-a lungul celor aproximativ 40 de săptămâni de sarcină. Așa că multe femei se plâng în special de dureri de spate, în zona lombară, pe măsură ce crește burtica.

”Incriminat” este un mușchi foarte important din corp, pe care taoiștii îl numeau ”mușchiul sufletului”. Este MUȘCHIUL PSOAS. Îi datorăm postura bipedă și faptul că ne putem deplasa.

Comparativ cu ceilalți mușchi, are localizarea cea mai profundă din corp: pornește din zona toracică, traversează pelvisul și se atașează de femur.

Faptul că:

Este implicat inclusiv în:

Pe lângă ligamentele uterine, relaxarea sau contractarea acestui mușchi dictează și spațiul de care dispune bebelușul când este în burtică, deci implicit poziția lui. Nu degeaba unii bebelușii stau ”de-a-ndoaselea” .

O caracteristică importantă a mușchiului psoas este faptul că are un răspuns imediat și evident la starea noastră interioară: dacă suntem stresați/stresate, el stă contractat.

Este un răspuns chimic la hormonii de stress (adrenalină, noradrenalină, cortizol) pe care îl avem ca mecanism de supraviețuire în natură, la fel ca toate mamiferele. Ce face un animal când este în pericol? Se oprește (își încetinește funcțiile pentru a nu fi descoperit de prădător) sau fuge (își contractă mușchii pentru a depune efort mare pe termen scurt).

Suplețea lui este dictată de stilul nostru de viață; de exemplu dacă stăm mult jos, sau în poziții deficitare, el va sta contractat, nu va avea elasticitatea obișnuită.

Să ne gândim cam ce se întâmplă cu acest mușchi la o femeie însărcinată, care are o muncă stresantă de birou?

Pregatire Corp Nastere

Pe măsură ce crește burtica, încep să apară tot mai multe neplăceri și dureri:

Din fericire există soluții simple, eficiente, la îndemână, pe care orice gravidă le poate practica:

1. relaxare
2. mișcări/exerciții fizice pentru suplețea mușchiului psoas

Soluții concrete pentru relaxarea mușchiului psoas în articolul următor.

2021-iata-ma-header

2021, iată-mă

Știu că se obișnuiește, la început de an, să își facă fiecare planul pe anul ce urmează.

În ultimii doi-trei ani, mai în glumă, mai în serios, am făcut și eu asta. Nu a ieșit NIMIC din ce mi-am propus (chiar sunt curioasă dacă i-au ieșit cuiva planurile anul trecut). Ca stil merg mult pe spontaneitate/simțăminte de moment/inspirație/go-with-the-flow… nu e neapărat cea mai productivă abordare, cel puțin la mine nu este, dar mi se potrivește.

Yoga Prenatala

Cursul de yoga teacher vreau să-l fac de mulți ani. Am fost sportivă cea mai mare parte din viața mea: handbal de performanță (absolventă de liceu sportiv), apoi alpinism/escaladă (sunt din Brașov), ciclism, rollerskating/iceskating, fitness, hiking etc.

De când cu copiii, am pierdut contactul cu exercițiile fizice, cu practica zilnică, cu dietele reechilibrante, cu TOT ce ținea de mișcare/meditație/iar mișcare. Cu ceva timp în urmă am schimbat încă un prefix (am împlinit 43 de ani acum 3 zile) dar nu mă văd oprindu-mă.

Când naști de trei ori în patru ani și alăptezi șapte ani în continuu, nu mai rămâne loc de aproape nimic altceva în afară de duty-duty-duty, în fiecare zi. Dar ce te faci când focul nu se ostoiește?

Mereu cu câte un copil la sân, am participat la fondarea unui ONG alături niște oameni minunați, adevărați prieteni (Asociația NaturNatal), am început să țin cursuri de alăptare, puericultură, postpartum, întâlniri cu gravide sau proaspete mame. De la primul test pozitiv de sarcină practic nu mă mai pot opri.

Am făcut cursuri peste cursuri și fiecare moment liber din ultimii opt ani l-am petrecut citind, cercetând, învățând. Cu bebe de o lună în wrap am mers la workshop-uri în Uk și Olanda și am făcut cursuri de:

apoi

+

Yoga Postnatala

Ca studii, am terminat Istorie-Arheologie. Nicio treabă cu ce fac acum.

Nu-mi dădusem seama cât sunt de multe până să îmi anunț familia că am decis să îmi urmez un alt vis vechi: să devin yoga teacher.

Abia atunci am realizat că, de fapt, de opt ani nu fac nimic altceva decât să îmi investesc fiecare moment în a crește, a învăța, a mă perfecționa în ceea ce fac. Dar cu fiecare an care trece, mă simt mai nepregătită decât oricând: după fiecare colț mă mai așteaptă câte ceva, câte o revelație nouă, o nouă chemare. Și mă simt ca un câine în lanț, nevoită să fac totul pe jumătate sau cu încetinitorul… dar sigur este ceva de învățat de aici!

La început de 2021 mă apuc din nou de cursuri, de învățat pe rupte, de dat examene, asta într-un an în care am de dat o licență (școala de asistenți medicali), de dat un examen greu (Lamaze), de scos din faliment o firmă afectată de perioada Covid (Nașteri cu Suflet). Alte proiecte (IBCLC, La Leche League) sunt, deocamdată, pe pauză.

A, între timp am început și un proiect cu Edmond, partenerul meu: Luna – Povești cu Suflet (îl găsiți pe YouTube aici: http://bit.ly/39emLtU ). Îl văd proiect pe termen lung, să sperăm că vom avea conjuncturi favorabile să îi dăm continuitate.

Și totuși visul e vis. Întâi îl trăiești și abia apoi îți dai seama dacă îl poți duce până la capăt, dacă ți se potrivește, dacă realitatea seamănă cu ceea ce ai visat. Pe scurt: până nu merg pe calea asta legată de yoga nu am de unde să știu dacă să fiu yoga teacher este pentru mine sau nu. Cale de întoarcere oricum nu mai este.

Am emoții dar abia aștept. Deocamdată învâț zilnic, ore în șir. Cam până în martie cred că va fi perioadă de învățate și de exersare super intensă, de revenire la o formă fizică acceptabilă apoi vedem ce se mai arată… the sky is the limit.

❤️❤️❤️

Povestea-unui-Drum-3-header

Povestea unui Drum 3

Nasteri cu Suflet

Povestea unui Drum…
Este 3:47 noaptea și mă trezește telefonul. Am un mesaj, ”cred că începe, am contracții”. ”Vin imediat”, tastez în grabă apoi mă ridic, fac un duș, iau din zbor geanta deja pregătită de câteva zile și sar în mașină.

În urma mea toți ai casei dorm adânc.
”O să aibă de furcă Edmond dimineața să trezească și să pregătească singur copiii pentru școală și grădiniță”. Se descurcă minunat cu ei dar diminețile sunt haotice cu trei copii somnoroși și flămânzi de la prima oră, uneori abia facem față amândoi să le menținem buna dispoziție și stomacurile pline.

Nu a trecut mai mult de o jumătate de oră de când m-a trezit telefonul.

Îmi cercetez senzațiile și reacțiile corpului. Din experiență am învățat că el este un barometru foarte precis în ceea ce privește experiența către care mă îndrept. Încă nu a dat rateuri…

Am învățat să-l ascult după ce m-a alertat odată, înainte de o naștere la care mergeam ca doula… de obicei intru pe pilot automat când mă trezește telefonul, mă pregătesc și plec cât pot de repede. Atunci, în timp ce mă spălam pe dinți, am sesizat că aveam o senzație nouă în corp. M-am ”uitat” la ea ca să o descifrez. Era o stare de alertă, un fel de anxietate. Nu mai trăisem niciodată asta înainte de o naștere.

A fost un travaliu frumos care s-a finalizat cu o hemoragie postpartum. Și mama și bebelușul au fost bine la final dar amănuntul acela, senzația aceea nouă pe care a trăit-o corpul meu, a devenit un punct de reper. Mi-am dat seama mai târziu că îmi dăduse semnale că ceva avea să nu respecte scenariul prevăzut. Sper să îmi rămână mereu simțurile la fel de alerte și să mă pot încrede în mesajele lui.

Doula

Sunt cinci ani de când am fost prezentă la prima naștere.

Adică o altă naștere în afară de cele ale mele :-). În urmă cu șapte ani nici măcar nu îmi doream copii. Între timp am născut de trei ori și pot să zic că, odată cu experiențele respective, mi-am găsit Drumul.

Sunt doula și educator prenatal.
Adică însoțesc Femeia în cea mai sacră și puternică perioadă al vieții ei, acela de a aduce pe lume o altă ființă. Îi sunt alături din timpul sarcinii, în travaliu și după naștere. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că aveam să ajung aici sau că există o diversitate atât de mare de intensitate în trăirile care însoțesc nașterea unui copil… al tău sau al altei femei.

Aveam o prietenă însărcinată care îmi spusese de la bun început că avea să nască cu mine. Am râs de absurdul situației: singura naștere la care mai fusesem prezentă fusese prima mea naștere. S-a dovedit că a avut dreptate, doula ei nu a mai putut ajunge la ea, fiind la un alt travaliu, așa că prietena mea m-a chemat pe mine.

A fost… wow. Și așa a început tot.

Denise, dacă citești asta să știi că îți mulțumesc din inimă, tu ai pus sămânța a ceea ce am devenit.