Știu că se obișnuiește, la început de an, să își facă fiecare planul pe anul ce urmează.
În ultimii doi-trei ani, mai în glumă, mai în serios, am făcut și eu asta. Nu a ieșit NIMIC din ce mi-am propus (chiar sunt curioasă dacă i-au ieșit cuiva planurile anul trecut). Ca stil merg mult pe spontaneitate/simțăminte de moment/inspirație/go-with-the-flow… nu e neapărat cea mai productivă abordare, cel puțin la mine nu este, dar mi se potrivește.
Cursul de yoga teacher vreau să-l fac de mulți ani. Am fost sportivă cea mai mare parte din viața mea: handbal de performanță (absolventă de liceu sportiv), apoi alpinism/escaladă (sunt din Brașov), ciclism, rollerskating/iceskating, fitness, hiking etc.
De când cu copiii, am pierdut contactul cu exercițiile fizice, cu practica zilnică, cu dietele reechilibrante, cu TOT ce ținea de mișcare/meditație/iar mișcare. Cu ceva timp în urmă am schimbat încă un prefix (am împlinit 43 de ani acum 3 zile) dar nu mă văd oprindu-mă.
Când naști de trei ori în patru ani și alăptezi șapte ani în continuu, nu mai rămâne loc de aproape nimic altceva în afară de duty-duty-duty, în fiecare zi. Dar ce te faci când focul nu se ostoiește?
Mereu cu câte un copil la sân, am participat la fondarea unui ONG alături niște oameni minunați, adevărați prieteni (Asociația NaturNatal), am început să țin cursuri de alăptare, puericultură, postpartum, întâlniri cu gravide sau proaspete mame. De la primul test pozitiv de sarcină practic nu mă mai pot opri.
Am făcut cursuri peste cursuri și fiecare moment liber din ultimii opt ani l-am petrecut citind, cercetând, învățând. Cu bebe de o lună în wrap am mers la workshop-uri în Uk și Olanda și am făcut cursuri de:
- doula
- educator Spinning Babies
apoi
- școala de asistenți medicali
- curs de formator
- curs de educator puericultor
- curs de educator Lamaze
- curs de diversificare
- curs de babywearing
+
- am învățat online marketing (cât de cât)
- am învățat antreprenoriat pe propria piele (cu rezultate dezastruoase, aș spune – deocamdată!)
- am învățat cum să accesez fonduri nerambursabile
- ne-am mutat de 7 ori într-un an și jumătate cu copiii după noi iar acum 6 luni am trecut de la un apartament de 120 mp la oraș cu o căsuță de 50 mp la sat (și de la un pisic de apartament la o curte plină cu 10 câini și 2 pisici)
- am închis spațiul Nașteri cu Suflet și am trecut online – mega fail deocamdată
- am înființat un afterschool pe principii Waldorf și l-am falimentat în 2 luni
- am învățat și am trecut cu bine un examen de educatoare la grădiniță (asta îmi este profesia momentan) și iubesc experiența de până acum
Ca studii, am terminat Istorie-Arheologie. Nicio treabă cu ce fac acum.
Nu-mi dădusem seama cât sunt de multe până să îmi anunț familia că am decis să îmi urmez un alt vis vechi: să devin yoga teacher.
Abia atunci am realizat că, de fapt, de opt ani nu fac nimic altceva decât să îmi investesc fiecare moment în a crește, a învăța, a mă perfecționa în ceea ce fac. Dar cu fiecare an care trece, mă simt mai nepregătită decât oricând: după fiecare colț mă mai așteaptă câte ceva, câte o revelație nouă, o nouă chemare. Și mă simt ca un câine în lanț, nevoită să fac totul pe jumătate sau cu încetinitorul… dar sigur este ceva de învățat de aici!
La început de 2021 mă apuc din nou de cursuri, de învățat pe rupte, de dat examene, asta într-un an în care am de dat o licență (școala de asistenți medicali), de dat un examen greu (Lamaze), de scos din faliment o firmă afectată de perioada Covid (Nașteri cu Suflet). Alte proiecte (IBCLC, La Leche League) sunt, deocamdată, pe pauză.
A, între timp am început și un proiect cu Edmond, partenerul meu: Luna – Povești cu Suflet (îl găsiți pe YouTube aici: http://bit.ly/39emLtU ). Îl văd proiect pe termen lung, să sperăm că vom avea conjuncturi favorabile să îi dăm continuitate.
Și totuși visul e vis. Întâi îl trăiești și abia apoi îți dai seama dacă îl poți duce până la capăt, dacă ți se potrivește, dacă realitatea seamănă cu ceea ce ai visat. Pe scurt: până nu merg pe calea asta legată de yoga nu am de unde să știu dacă să fiu yoga teacher este pentru mine sau nu. Cale de întoarcere oricum nu mai este.
Am emoții dar abia aștept. Deocamdată învâț zilnic, ore în șir. Cam până în martie cred că va fi perioadă de învățate și de exersare super intensă, de revenire la o formă fizică acceptabilă apoi vedem ce se mai arată… the sky is the limit.
❤️❤️❤️